NÁVĂ, nave, s. f. 1. Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (și sub) apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc., vas. 2. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă; spec. aeronavă pentru zborurile extraterestre. 3. Naos. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.
NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [ it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].
NÁVĂ s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor. 2. aeronavă. ♦ ~ cosmică = astronavă. 3. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă. ( fr., it. nave, lat. navis)
NÁVĂ s. 1. v. vapor. 2. (MAR.) navă de linie v. cuirasat. 3. navă cosmică v. astronavă. 4. v. naos.
návă s. f., g.-d. art. návei; pl. náve
NÁVĂ1 ~e f. Vehicul destinat transporturilor în mediul acvatic. ◊ ~ cosmică vehicul destinat zborurilor extraterestre. /fr. nave, lat. navis, it. nave
NÁVĂ2 ~e f. Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar și pronaos); naos. /fr. nave, lat. navis, it. nave