NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău
și fleț.NĂTĂFLÉȚ adj., s. v. prost.nătăfléț adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțeNĂTĂFLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț