NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
NĂSCOCITÚRĂ ~i f. Ceea ce este năs-cocit. /a născoci + suf. ~tură