NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.NĂRUITÚRĂ ~i f. 1) Teren năruit. 2) Construcție care s-a năruit. [Sil. -ru-i-
] /a (se) nărui + suf. ~turăNĂRUITÚRĂ s. v. ruină.năruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri