NARARE

NARARE

NARÁRE s.f. Acțiunea de a nara și rezultatul ei. [ nara].
NARÁRE s. v. povestire.
naráre s. f., g.-d. art. narării; pl. narări
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
A NARÁ ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /lat. narrare, fr. narrer
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / lat. narrare, cf. fr. narrer].
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. ( fr. narrer, lat., it. narrare)
NARÁ vb. v. povesti.
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. și pl. nareáză