NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.năprásnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. – Var. năpraznă și der. Sl. naprasĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). – Der. năprasnic,
adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător), cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (var. năprasnică), s. m. și f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis e****a); năprăsnicie, s. f. (repeziciune).năprásnă s. f. (sil. -pras-), g.-d. art. năprásnei; pl. năprásneNĂPRÁSNĂ ~e f. înv. reg. Nenorocire survenită pe neașteptate; întâmplare nefastă. /sl. naprasino