NAPOLITANĂ

NAPOLITANĂ

NAPOLITANĂ

NAPOLITÁNĂ, napolitane, s. f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. – Din fr. [tranche] napolitaine.
NAPOLITÁNĂ s.f. Produs de cofetărie de formă prismatică sau cilindrică, compus din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. [ fr. napolitaine, cf. Napoli – oraș în Italia].
NAPOLITÁNĂ ~e f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. /fr. napolitaine
NAPOLITÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Napoli. ◊ (s. m.) dialect vorbit în (regiunea) Napoli. II. s. f. produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. ( fr. napolitaine)
NAPOLITÁN, -Ă, napolitáni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Napoli (Italia). ♦ (s.f.) Dialect vorbit în (regiunea) Napoli. 2. S.f. Produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (cf. fr. napolitain, it. napoletano) [def., et. și MDN]
napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; (locuitoare, produs de cofetărie) f. sg. napolitánă, pl. napolitáne