NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.
NACEÁLNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv.
naceálnic s. m. (sil. -ceal-), pl. naceálnici