MUSTUÍRE, mustuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mustui și rezultatul ei. – V. mustui.
mustuíre s. f., g.-d. art. mustuírii; pl. mustuíri
MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.
A MUSTUÍ ~iésc tranz. (struguri) A zdrobi și presa pentru a obține mustul. /must + suf. ~ui
MUSTUÍ vb. a musti, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.)
mustuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mustuiáscă