MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec.MUȘINÁ vb. v. adulmeca, migăli, mirosi, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.
mușiná vb., ind. prez. 3 sg. mușínăMÚȘINĂ s. v. molie, țânțar.mușínă, mușíni, s.f. (reg.) 1. țânțar; muscă. 2. mușiță. 3. molie. 4. viermănar.