MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură.
MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.).
murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri
MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură