MUGURÍRE, muguriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a muguri și rezultatul ei; înmugurire. – V. muguri.MUGURÍRE s. (BOT.) înmugurire. (~ unei plante.)muguríre s. f., g.-d. art. muguríriiMUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)mugurí vb., ind. prez. 3 sg. muguréște,
imperf. 3 sg. mugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mugureáscă