MÚFĂ, mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.
MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [ germ. Muffe].
MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. ( germ. Muffe)
MÚFĂ s. v. manșon.
múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe
MÚFĂ ~e f. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor, cablurilor; manșon. /germ. Muffe