MUCENICÍE s. f. Viața de suferință, de chin a mucenicului2 (1); p. gener. suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic2 + suf. -ie.
MUCENICÍE f. 1) Viață de mucenic. 2) fig. Tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale; pătimire pentru un ideal; martir. /mucenic + suf. ~ie
MUCENICÍE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)
mucenicíe s. f., art. mucenicía, g.-d. art. mucenicíei; (martirii, chinuri) pl. mucenicíi, art. mucenicíile