MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.
MOTROȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moș-mondi, moșmoni, ticăi.
motroșí, motroșésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.
motroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșésc, imperf. 3 sg. motroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșeáscă