MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ◊ A (se) șifona, a (se) cocoloși; a (se) boți. – Probabil formație onomatopeică.MOTOTOLÍ vb. v. șifona.mototolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolésc, imperf. 3 sg. mototoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mototoleáscăMOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli
(derivat regresiv).A MOTOTOLÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri) A comprima dând formă de ghem; a face mototol. 2) A face să se mototolească; a boți; a șifona. /Onomat.A SE MOTOTOLÍ se ~éște intranz. (despre obiecte) A-și pierde netezimea; a se boți; a se șifona. /Onomat.MOTOTÓL1 ~oále n. Lucru boțit și strâns în formă de ghem; cocoloș; ghemotoc. ◊ A face ~ a mototoli. /v. a mototoli MOTOTÓL2 ~oálă (~óli, ~oále) Care este greoi, neîndemânatic și nepriceput. /v. a mototoli MOTOTÓL s. adj. 1. s. v. ghemotoc. 2. adj. v. bleg.mototól adj. m., pl. mototóli; f. sg. mototoálă, pl. mototoálemototól s. n., pl. mototoále