MOȚIÚNE, moțiuni, s. f. 1. Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix, pentru a exprima deosebirea de s*x la oameni și la animale. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. motion, lat. motio, -onis.MOȚIÚNE1 s.f. (Liv.) Mișcare. [Pron. -ți-u-. / cf. it. mozione, lat. motio].MOȚIÚNE2 s.f. 1. Parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau a auditorilor. 2. Propunere făcută și adoptată într-o adunare. [Cf. fr. motion, it. mozione, engl. motion].MOȚIÚNE3 s.f. Formare a substantivelor feminine de la masculine și invers cu ajutorul sufixelor. [Cf. fr. motion].MOȚIUNE s. f. 1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor. 2. propunere făcută și adoptată într-o adunare. ♦ ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul. 3. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea. 4. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor. ( fr. motion
, lat. motio)moțiúne (jur., lingv.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. moțiúnii; pl. moțiúniMOȚIÚNE1 ~i f. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers prin atașarea unor sufixe speciale. [Sil. -ți-u-] /fr. motion, lat. motio, ~onisMOȚIÚNE2 ~i f. Decizie a unei adunări, aprobată prin vot, prin care se exprimă o atitudine, o doleanță sau anumite revendicări într-o problemă de actualitate. [Sil. -ți-u-] /fr. motion, lat. motio, ~onis