MOȚĂITÚRĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.
MOȚĂITÚRĂ s. v. ațipire.
moțăitúră s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăitúrii; pl. moțăitúri