MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.MOȚĂÍT s. v. ațipire.moțăít, -ă, moțăíți, -te, adj. (reg.) ud leoarcă.moțăít s. n.MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf.
-ăi.A MOȚĂÍ móțăi intranz. 1) A ațipi, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da ușor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moț + suf. ~ăiMOȚĂÍ vb. v. ațipi.moțăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá