MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.MOȘMONDÍT adj. v. mocăit.MOȘMONDÍ, moșmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra încet, neîndemânatic, a migăli la ceva. – Cf. moșmon.
MOȘMONDÍ vb. v. mocăi.moșmondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmondésc, imperf. 3 sg. moșmondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmondeáscă