MORCOÁȘĂ s. v. bârsă, bleau, brățară, cârceie.
morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă.
morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului. Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi, Dict., 144), în parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În Trans., Banat și Olt. – Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată).