MORALIZÁRE, moralizări, s. f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. – V. moraliza.
MORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. [ moraliza].
moralizáre s. f., g.-d. art. moralizării; pl. moralizări
MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.
A MORALIZÁ ~éz tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /fr. moraliser
MORALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [ fr. moraliser].
MORALIZÁ vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. ( fr. moraliser)
MORALIZÁ vb. v. certa.
moralizá vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză