MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticulă.
MONTÍCUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminență rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule].
MONTÍCUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminență rotunjită. ( fr. monticule, lat. monticulus)
monticúl s. m., pl. monticúli