MONOSEMÍE s. f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie.MONOSEMÍE f. (în opoziție cu polisemie) Proprietate a cuvintelor de a avea un singur sens. /fr. monosémie
MONOSEMÍE s.f. Monosemantism. [Cf. fr. monosémie].MONOSEMÍE s. f. monosemantism. ( fr. monosémie)MONOSEMÍE s. v. unisemantism.monosemíe s. f., g.-d. art. monosemíei