MONOMAHÍE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [Gen. -iei. / fr. monomachie, cf. gr. monos – unic, mache – luptă].MONOMAHÍE s. f.
luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. ( fr. monoma-chie)monomahíe s. f., art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile