MONOGÉNIC, -Ă, monogenici, -ce, adj. (Biol.; despre un caracter) Care este condiționat de o singură genă sau de o pereche de gene. – Din fr. monogénique.
MONOGÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Condiționat de o singură genă. [ fr. monogénique, cf. gr. monos – unic, genos – urmaș].
MONOGÉNIC, -Ă adj. 1. reprodus pe cale asexuată. ◊ (despre un caracter) condiționat de o singură genă. 2. (despre soluri) format în întregime în aceleași condiții bioclimatice. ( fr. monogénique)
monogénic adj. m., pl. monogénici; f. sg. monogénică, pl. monogénice