MONOFÓNĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv).monofónă adj. f., pl. monofóneMONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne
, (s.n.) -oane. [ fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. ( fr. monophone)