MONODIÁT, -Ă, monodiați, -te, adj. (Despre opere muzicale) Care este interpretat ca monodie. – V. monodia.
MONODIÁ, monodiez, vb. I. Tranz. A cânta o monodie. [Pr.: -di-a] – Din monodie.
monodiá vb., ind. prez. 1 sg. monodiéz, 3 sg. și pl. monodiáză