MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc
].MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. ( fr., engl. monobloc)monoblóc adj. invar. (sil. -bloc)monoblóc s. n. (sil. -bloc), pl. monoblócuriMONOBLÓC ~uri n. Dispozitiv de mașină constând dintr-un singur bloc (care nu se poate demonta). /fr. monobloc