MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molură. – Din sl. molotrĩ.
MOLÓTRU s. v. chimen, chimion, molură, schinduf, sulfină.
molótru (molótri), s. m. – Sulfină (Melilotus coerulea). Mr. malathru. Mgr. μάραθρον, prin intermediul sl. molotri (Cihac, II, 202; Tiktin; Conev 48). Der. directă din gr., printr-o var. *μόλοθρον (Diculescu, Elementele, 469), pare mai puțin probabilă.
molótru s. m. (sil. -tru), art. molótrul; pl. molótri
MOLOTRU ÁLB s. v. sulfină.
MOLOTRU ALBÁSTRU s. v. sulfină albastră.