MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
MOLFĂITÚRĂ s. v. clefăit.
molfăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. molfăitúrii; pl. molfăitúri