MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie.MOJICÍE s. v. mitocănie.mojicíe s. f., art. mojicía,
g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíileMOJICÍE ~i f. înv. 1) Stare de mojic. 2) Comportare de mojic; bădărănie; mitocănie. /mojic + suf. ~ie