MOGOROGÍRE, mogorogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mogorogi și rezultatul ei. – V. mogorogi.mogorogíre s. f., g.-d. art. mogorogírii; pl. mogorogíriMOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.A MOGOROGÍ ~ésc 1. intranz. pop. A vorbi încet și nedeslușit (exprimându-și în felul acesta supărarea sau nemulțumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz.
fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproșa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.MOGOROGÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.mogorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogésc, imperf. 3 sg. mogorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mogorogeáscă