MODULÁȚIE, modulații, s. f. 1. (Muz.) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; variație a înălțimii și intensității în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care își schimbă tonalitatea. 2. (Fiz.) Variație a unui parametru al semnalului purtător de informații. – Din fr. modulation, it. modulazione.
MODULÁȚIE s.f. 1. (Muz.) Trecere a unui sunet, a unei melodii de la o tonalitate la alta; serie de sunete care își modifică tonalitatea. 2. Modificarea amplitudinii, frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. [Gen. -iei, var. modulațiune s.f. / cf. fr. modulation, lat. modulatio].
MODULÁȚIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale. ( fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione)
MODULÁȚIE s. v. inflexiune.
moduláție s. f. (sil. -ți-e), art. moduláția (sil. -ți-a), g.-d. art. moduláției; pl. moduláții, art. moduláțiile (sil. -ți-i-)
MODULÁȚIE ~i f. 1) muz. Trecere de la o tonalitate la alta în conformitate cu regulile armoniei; mlădiere. 2) fiz. Variație a amplitudinii, a intensității sau a frecvenței unui curent sau a unei oscilații în vederea transmiterii unui semnal purtător de informație. /fr. modulation, it. modulazione