MLĂDIÉRE, mlădieri, s. f. Acțiunea de a (se) mlădia și rezultatul ei; mișcare mlădioasă. ♦ Însușirea de a fi mlădios, flexibil, elastic. [Pr.: -di-e-] – V. mlădia.MLĂDIÉRE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. grație. 3. v. in-flexiune.MLĂDIÉRE s. v. adaptabilitate.mlădiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. mlădiérii; pl. mlădiériMLĂDIÁ, mlădiez, vb. I. l. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) îndoi (ușor); a (se) legăna (ușor) într-o parte și în alta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) modula. Mlădiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situații, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [Pr.: -di-a. – Prez. ind. și: mlắdii] – Din mlădiu.A MLĂDIÁ ~éz tranz. A face să se mlădieze. [Sil. -di-a] /Din mlădiuA SE MLĂDIÁ mă ~éz intranz. 1) A fi mlădios. 2) (despre persoane sau despre alte ființe) A se îndoi cu ușurință și grație. 3) (despre voce) A trece ușor dintr-o tonalitate în alta. 4) fig. A se adapta cu ușurință anumitor situații sau împrejurări; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mlădiuMLĂDIÁ vb. v. adapta.MLĂDIÁ vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a-și modula. (Își ~ vocea.)mlădiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mlădiéz, 3 sg. și pl. mlădiáză, 1 pl. mlădiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mlădiéze; ger. mlădiínd (sil. -di-ind)