MITRALIÁ, mitraliez, vb. I. Tranz. A supune un obiectiv tirului de mitralieră. ♦ Intranz. (Rar) A trage cu mitraliera. [Pr.: -li-a] – Din fr. mitrailler, it. mitragliare.
MITRALIÁ vb. I. tr., intr. A trage cu mitraliera (asupra unui obiectiv). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. mitraia vb. I. / cf. fr. mitrailler, it. mitragliare].
MITRALIÁ vb. tr., intr. a supune tirului de mitralieră. ( fr. mitrailler, it. mitragliare)
mitraliá vb. (sil. -tra-li-a), ind. prez. 1 sg. mitraliéz, 3 sg. și pl. mitraliáză, 1 pl. mitraliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mitraliéze; ger. mitralíind (sil. -li-ind)
MITRÁLIE, mitralii, s. f. Fiecare dintre bucățile mici de fier cu care se umpleau în trecut ghiulelele; proiectil cu pereții de tablă care se sparge curând după ieșirea din țeavă, împroșcând gloanțele aflate în interior. – Din fr. mitraille, it. mitraglia.
A MITRALIÁ ~éz 1. intranz. rar A trage cu mitraliera. 2. tranz. 1) (obiective) A ține sub focul mitralierei. 2) (ființe) A împușca cu mitraliera. [Sil. -li-a] /fr. mitrailler, it. mitragliare
MITRÁLIE ~i înv. Fiecare dintre bucățile mici de metal cu care se umpleau în trecut ghiulelele. /fr. mitraille, it. mitraglia
MITRÁLII s.f. pl. Sfărâmături, bucăți de oțel cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri și care se spărgeau imediat la ieșirea din țeavă. [Sg. mitralie. / cf. fr. mitraille, it. mitraglia].
MITRÁLIE s. f. fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri. ( fr. mitraille, it. mitraglia)
MITRÁLIE s. (MIL.) (înv.) cartace.
mitrálie s. f. (sil. -tra-li-e), art. mitrália (sil. -li-a), g.-d. art. mitráliei; pl. mitrálii, art. mitráliile (sil. -li-i-)