MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.
MIȘUIÁLĂ s. v. forfotă.
mișuiálă s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli