MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel (1), nedemn; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos. – Mișel + suf. -ește.MIȘELÉȘTE adv. În felul mișeilor; ca mișeii. /mișel + suf. ~eșteMIȘELÉȘTE adv. netrebnic, ticăloșește, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)
MIȘELÉȘTE adv. v. sărăcăcios.mișeléște adv.MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.MIȘELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.