MIȘCÁRE, mișcări, s. f. Acțiunea de a (se) mișca și rezultatul ei. 1. 1. Ieșire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziției; deplasare a unui obiect sau a unei ființe. ◊ Mișcare seismică = cutremur de pământ. Mișcări tectonice sau mișcările scoarței = deplasări ale scoarței solide care constituie scoarța pământului, produse de forțele interne sau de gravitație și care duc la modificarea structurii geologice a scoarței. ◊ Expr. Nici o mișcare = liniște! tăcere! A (se) pune în mișcare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziției corpului, a membrelor etc.; exerciții sau parte a unui exercițiu sportiv executate prin schimbarea poziției corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ◊ Expr. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de șah, de tabie etc. ◊ Expr. (Fam.) A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege repede desfășurarea unei acțiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (Concr.) Parte dintr-o compoziție muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acțiune, faptă. ◊ Loc. adv. In mișcare = într-o stare de agitație, de tulburare, de încordare. ◊ Expr. A (se) pune în mișcare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acțiune; a face să se agite, să acționeze. ♦ (Fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spațiu, înaintare, circulație; p. ext. animație, agitație, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulația trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unități militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepții. ♦ Acțiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitație, revoltă, revoluție. 6. Fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoție. II. Categorie filozofică înglobând toate schimbările și procesele care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. – V. mișca.
MIȘCÁRE s.f. 1. Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții. 2. Acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. [După fr. mouvement, rus. dvijenie].
MIȘCÁRE s. f. 1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții. 2. acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo. ◊ parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată). (după fr. mouvement, rus. dvijenie)
MIȘCÁRE s. 1. v. mers. 2. mișcare migratorie = migrațiune. 3. (FIZIOL.) mișcare peristaltică v. peristaltism. 4. v. deplasare. 5. v. circulație. 6. călcătură, mers, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Avea o ~ săltăreață, grațioasă etc.) 7. circulație, deplasare. (~ sevei în plante.) 8. v. clintire. 9. v. clătinare. 10. v. forfotă. 11. (MUZ.) tempo, (înv.) moviment. 12. acțiune, curent. (~ revendicativă.) 13. (înv.) moviment. (~ literară, științifică.) 14. v. emoționare.
MIȘCÁRE s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
Mișcare ≠ nemișcare, repaus, staționare
mișcáre s. f., g.-d. art. mișcării; pl. mișcări
MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu… 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate.satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.
A MIȘCÁ mișc 1. tranz. 1) A face să se miște. 2) fig. (persoane) A determina la acțiune; a îndemna. 3) fig. A face să trăiască anumite emoții, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba poziția, clătinând dintr-o parte în alta. ~ din mâini. ~ din coadă. 2) (despre ființe) A (mai) fi în viață; a da (încă) semne de viață. Accidentatul mișcă. 3) (despre afaceri, întreprinderi, acțiuni etc.) A se dezvolta în mod progresiv și prosper. 4) fig. (despre persoane) A vădi anumite cunoștințe sau deprinderi într-un anumit domeniu. /Orig. nec.
A SE MIȘCÁ mă mișc intranz. 1) A ieși din starea de imobilitate, schimbându-și poziția sau locul. 2) A fi în acțiune, îndeplinindu-și funcția. 3) A începe să se deplaseze în spațiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la acțiune; a înceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (într-o anumită societate), venind în contact cu ea. /Orig. nec.
MIȘCÁRE ~ări f. 1) v. A MIȘCA și A SE MIȘCA. ◊ A (se) pune în ~ a intra sau a face să intre la acțiune. În doi timpi și trei ~ări foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniște; b) comandă dată cuiva, ca să rămână în poziția în care se află. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intențiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei acțiuni. 2) fiz. Variație în timp a poziției unui corp în raport cu un sistem de referință. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de șah, de table etc.). 4) Acțiune care include un număr mare de oameni cu interese sau concepții comune (în sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicală. ~area pentru pace. [G.-D. mișcării] /v. a mișca
MIȘCÁ vb. 1. v. merge. 2. (înv.) a sălta. (Fătul a ~ în pântecele mamei.) 3. v. acționa. 4. v. clinti. 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. și pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. v. zvâcni. 8. v. agita. 9. v. emoționa.
MIȘCÁ vb. v. duce, îndemna, merge, pleca, porni, stimula, trăi, viețui.
A se mișca ≠ a se opri, a sta, a staționa
mișcá (míșc, mișcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioșa. – 3. A se pune în mișcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mișcăcios, adj. (mobil); mișcare, s. f. (agitare; emoție); mișcător, adj. (mobil). Cf. nișcorici.
mișcá vb., ind. prez. 1 sg. mișc, 2 sg. miști, 3 sg. și pl. míșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. míște