MIRÁGIU s. n. v. miraj.MIRÁGIU s.n. v. miraj.MIRÁJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură, ale unor lucruri îndepărtate etc., ca și cum s-ar reflecta într-o apă; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine înșelătoare; închipuire, iluzie deșartă. 3. Fig. Farmec, atracție irezistibilă. II. (În sintagma) Mirajul ouălor = operație de examinare a ouălor supuse incubației naturale sau artificiale.pentru a urmări starea și dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) mirágiu s. n.] – Din fr. mirage.MIRÁJ1 ~e n. 1) Iluzie optică, datorată refracției luminii, în care imaginea unor lucruri depărtate apare apropiată și răsturnată. ~
de deșert. 2) fig. Aparență seducătoare și înșelătoare; iluzie deșartă. ~ul gloriei. 3) Ansamblu de calități care trezesc admirație; farmec; vrajă; fascinație. /fr. mirageMIRÁJ2 ~e n. : ~ul ouălor examinare a ouălor pentru a urmări starea și dezvoltarea embrionului. /fr. mirageMIRÁJ s.n. 1. Fenomen optic datorit refracției luminii, care face ca uneori imaginea unor lucruri depărtate și ascunse dincolo de orizont să apară mai apropiată și răsturnată. ♦ (Fig.) Iluzie. 2. Farmec, atracție. [Var. miragiu s.n. / fr. mirage].MIRÁJ s. v. atracție, farmec, iluzie, închipuire, nălucire, părere.MIRÁJ s. (rar) vedenie. (A avut un ~.)miráj s. n., pl. miráje