MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.
MIÍME s. promilă. (O ~ dintr-un întreg.)miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miímiMIÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime