METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa.
METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa gr. meta – între, ope – deschidere].
METÓPĂ s. f. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri. ( fr. métope, lat. metopa)
metópă s. f., g.-d. art. metópei; pl. metópe
METÓPĂ ~e f. (în arhitectura clasică) Element decorativ constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. /fr. métope, lat. metopa