MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.mestecătór s. n., pl. mestecătoáreMESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a
mesteca + suf. ~ător