MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător