MERCHÉZ, merchezuri, s. n. 1. (Reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez.
MERCHÉZ s. v. înțeles, rațiune, rost, semni-ficație, sens, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, tâlc, truc, viclenie, vicleșug.
merchéz (merchézuri), s. n. – Vicleșug, șiretlic, truc. Tc. merkez „centru” (Șeineanu, II, 256; Loebel 63; Lokotsch 1423).
merchéz s. n., pl. merchézuri
MERCHÉZ ~uri n. înv. Înțeles adânc, ascuns; noimă; tâlc. /turc. merkez