MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație; p. ext. compoziție muzicală, melodie. – Din fr. mélopée.
MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia gr. melos – cântec, poiein – a face].
MELOPÉE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cânt. 2. declamație muzicală, de formă liberă; (p. ext.) melodie monotonă lentă. ( fr. mélopée)
MELOPÉE s. v. recitativ.
MELOPÉE s. v. cântec, compoziție, melodie, muzică.
melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi