MĂZĂRÍCHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre
MĂZĂRÍCHE s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade măzăriche.)
MĂZĂRÍCHE s. v. bob-de-țarină, cisticercoză, indrușaim, lintea-pratului, năut, sângele-voiniculul, trichinoză.
măzăríche s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi
MĂZĂRICHE-NEÁGRĂ s. v. orăstică.
MĂZĂRICHEA-CÚCULUI s. v. mălurici, orăstică.
măzăríche-neágră (bot.) s. f. (sil. -gră), g.-d. art. măzăríchii-négre
măzăríchea-cúcului (bot.) s. f., g.-d. art. măzăríchii-cúcului