MĂSLUÍRE, măsluiri, s. f. Acțiunea de a măslui și rezultatul ei; măsluială. ♦ P. gener. Falsificare, trișare. – V. măslui.MĂSLUÍRE s. v. falsificare.măsluíre s. f., g.-d. art. măsluírii; pl. măsluíriMĂSLUÍ, măsluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște sau a le aranja astfel încât să înșele pe ceilalți jucători și să câștige. ♦ P. gener. A falsifica, a trișa. – Probabil maslă
+ suf. -ui.A MĂSLUÍ ~iésc tranz. 1) (cărțile de joc) A prevedea cu anumite semne sau a aranja într-un fel nepermis (cu scopul de a înșela pe ceilalți jucători). 2) fig. A denatura în mod intenționat, prezentând drept veritabil. /maslă + suf. ~uiMĂSLUÍ vb. v. falsifica.măsluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măsluiésc, imperf. 3 sg. măsluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măsluiáscă