MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.MĂSCUÍT adj. v. mascat.măscuít, măscuítă, măscuíți, măscuíte, adj. (înv.) 1. cu masca pusă pe față, mascat. 2. sulemenit, machiat. MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.
măscuí, măscuiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-și pune masca, a se masca.măscuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscuiésc, imperf. 3 sg. măscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măscuiáscă