MÂRZÁC, mârzaci, s. m. Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza.
MÂRZÁC s. (înv.) șerin. (Un ~ tătar.)
mârzác s. m., pl. mârzáci
MÂRZÁC ~ci m. ist. Nobil tătar care conducea o ceată ostășească. /tăt. mïrza
mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv.